Ultimele roșii au fost culese, tulpinile s-au înnegrit după prima noapte rece, iar stratul arată obosit. Mulți grădinari închid atunci portița și se întorc abia în martie. Dar pământul nu doarme în noiembrie: în el se petrec schimbări care îți vor aduce, sau nu, o recoltă bună la anul. Octombrie e luna în care o oră de muncă pe strat valorează cât trei ore primăvara, când ai o mie de alte treburi și pământul e încă rece și greu. Să vedem ce merită făcut acum și ce poți lăsa cu o conștiință împăcată pe seama iernii.
Întâi curăță, dar nu totul
Tulpinile de roșii, de ardei și de vinete se scot din pământ cu tot cu rădăcini, mai ales dacă au avut pete pe frunze sau fructe care au putrezit pe plantă. Bolile de ciupercă iernează în resturile vegetale, iar un strat lăsat murdar înseamnă un început de sezon cu povara anului trecut. Ce e sănătos merge la compost; ce a fost bolnav se arde sau se scoate din grădină.
Nu tot ce se vede trebuie însă dat la o parte. Rădăcinile de fasole și de mazăre se taie la nivelul solului și se lasă în pământ, pentru că ele eliberează treptat azotul pe care l-au adunat. Câteva tufe de pătlăgele sau de sunătoare lăsate lângă gard îi ajută pe gărgărițe și pe alte insecte folositoare să găsească un adăpost. O grădină prea ordonată în octombrie e o grădină mai săracă în vietăți utile în aprilie.
Unealta potrivită contează mai mult decât pare. O furcă de grădină, cu dinți lați, scoate rădăcinile fără să taie viermii și fără să întoarcă straturile de sol. Cu sapa obișnuită lucrezi mai repede, dar sfărâmi structura pământului acolo unde ar fi trebuit să o păstrezi.
Mai e un lucru pe care mulți îl ocolesc: privitul. Înainte să tai sau să scoți ceva, fă un tur al grădinii cu un caiet în mână. Unde a stat apa după ploaie? Unde s-a copt prea repede salata, la soare prea puternic? Care strat a dat roșii mici și care a dat roșii mari? Răspunsurile acestea nu apar în nicio carte, dar sunt exact ce îți trebuie ca să muți culturile anul viitor și să nu repeți aceleași greșeli în același colț.
Compostul: ce intră și ce nu
Octombrie e luna cu cea mai mare cantitate de material pentru compost: frunze căzute, iarbă tunsă ultima dată, resturi de la legume. Secretul unui compost care nu miroase e raportul dintre materialul verde, bogat în azot, și cel brun, bogat în carbon. Frunzele uscate, cartonul rupt mărunt și paiele sunt partea brună. Dacă pui doar iarbă proaspătă și cojile de la bucătărie, grămada se lipește, se învinețește și începe să ducă a mucegai.
Fă straturi subțiri, alternate, și răstoarnă grămada o dată pe lună, dacă ai putere. Dacă nu ai, nu te certa: un compost lăsat în pace se face tot, doar că mai încet, în doi ani în loc de unul. Evită resturile de carne, oasele, uleiul și pisicile de companie, pentru că atrag șobolani și aduc probleme pe care nu le vrei lângă casă. Nu pune nici buruieni coapte, cu semințe, decât dacă ai o grămadă care se încălzește serios.
Un detaliu mic: acoperă compostul cu o bucată de covor vechi, folie neagră sau câteva scânduri. Ploaia de toamnă îl spală de nutrienți, iar zăpada îl îngheață prea devreme și oprește descompunerea.
Ce faci dacă n-ai loc pentru o grămadă? Un lăcaș din plasă de sârmă, un butoi cu fundul scos sau chiar o ladă de lemn fără capac sunt suficiente pentru o grădină mică. Contează să aibă aer pe laterale și contact cu pământul, ca viermii și microorganismele să urce singure în material. Dacă locuiești la bloc și ai o parcelă la cunoștințe, un recipient mare cu capac, ținut la umbră, face aceeași treabă pentru resturile de la bucătărie.
Gunoiul de grajd și îngrășămintele de fond
Toamna e momentul clasic pentru gunoiul de grajd, cu o condiție pe care mulți o uită: să fie composat sau cel puțin vechi de un an. Gunoiul proaspăt arde rădăcinile și aduce semințe de buruieni. Un strat de câțiva centimetri împrăștiat peste sol și îngropat superficial va fi descompus de ploi și de îngheț până primăvara.
Dacă nu ai acces la gunoi de grajd, există alternative. Compostul gata făcut, humusul de frunze și făina de oase sunt toate bune, în doze potrivite. Pe sol foarte greu, argilos, nisipul mare de râu amestecat cu materie organică ajută mai mult decât orice îngrășământ cumpărat. Pe sol nisipos, invers: ai nevoie de materie organică multă, care să țină apa.
Dacă nu știi ce are pământul tău, ia câteva probe din locuri diferite și fă un test simplu de aciditate. Multe soluri din țară sunt ușor acide, iar o mână de var agricol împrăștiat toamna, fără să-l amesteci cu gunoiul în aceeași zi, poate aduce o schimbare vizibilă la varză și la ceapă.
Îngrășămintele verzi, o semănătură pentru iarnă
Un strat gol peste iarnă e un strat pierdut: ploaia îl spală, vântul îl usucă, buruienile îl ocupă. Îngrășămintele verzi rezolvă toate trei problemele deodată. Secara de toamnă, ovăzul, muștarul și facelia se seamănă până la mijlocul lui octombrie în zonele mai calde, ceva mai devreme la deal. Răsar repede, țin pământul legat cu rădăcinile și se încorporează în primăvară, când devin hrană pentru microorganismele din sol.
Secara merge bine după legume cu rădăcini superficiale, muștarul crește iute, dar se recomandă să nu-l pui acolo unde urmează varză, pentru că face parte din aceeași familie. Dacă ai sămânța în casă și nu poți aștepta, poți semăna și puțin mai târziu; plantele nu vor crește mult, dar vor acoperi solul și vor ține o parte din folos.
Nu ai chef să semeni nimic? Atunci mulcește. Un strat gros de frunze mărunțite, paie sau coji de nucă pus peste pământul golit ține zăpada și ploaia la distanță și păstrează umezeala. Evită mulciul de nuc negru, care are substanțe ce încetinesc creșterea multor plante.
Semințele de îngrășământ verde se cumpără ieftin, la kilogram, și o pungă ajunge pentru mai multe straturi. Le împrăștii uniform, le greblezi ușor și le calci cu talpa sau cu un tăvălug mic, ca să se prindă bine de pământ. Dacă vremea e uscată, o udare ușoară grăbește răsărirea. În primăvară, cu două-trei săptămâni înainte de plantat, cosești verdeața și o încorporezi în sol, fără să aștepți să înflorească.
Pomii, arbuștii și apa de la sfârșit de sezon
Octombrie e luna în care se plantează pomii și arbuștii cu rădăcină, dar și luna în care se verifică ce a rămas în picioare după vară. Fructele mumificate rămase în ramuri, mărul sau prunele uscate, se strâng și se scot din grădină, pentru că păstrează sporii de monilioză până la anul. Frunzele de sub măr, dacă au avut rapăn, se strâng la fel.
Albirea trunchiurilor se face spre sfârșitul toamnei, nu primăvara, pentru că scopul ei este să împiedice crăpăturile provocate de diferențele mari de temperatură dintre zi și noapte, iarna. Un amestec de var stins și argilă, aplicat cu pensula pe trunchi, merge la fel de bine ca produsele de magazin.
Nu uita de apă. Un pom sau un arbust nou plantat sau unul care a suferit de secetă trebuie udat bine înainte să înghețe pământul, chiar dacă ploaia a fost puțină. Rădăcinile mai au nevoie de apă și iarna, iar un sol uscat își pierde căldura mai repede decât unul umed. Furtunurile se golesc de apă și se strâng, iar robinetele de afară se închid, ca să nu le spargă înghețul.
Dacă ai butași sau puieți ținuți în ghivece, e momentul să-i muți într-un loc ferit de vânt, lângă un perete. Ghiveciul de lut crapă când apa din el îngheață, așa că învelește-l cu folie cu bule sau îngroapă-l pe jumătate în pământ. Trandafirii se îngroapă la bază sub un mușuroi de pământ sau de compost, iar tufele de zmeur și de mure se leagă ca să nu se rupă sub zăpadă.
Uneltele și o listă pentru sfârșit de săptămână
Dacă ai curățat uneltele după fiecare folosire, ai făcut jumătate din treabă. Dacă nu, octombrie e un moment bun să le speli, să le ascuți și să le ungi cu puțin ulei. O lamă de foarfecă de grădină ascuțită taie curat și rănește mai puțin planta, iar o sapă fără rugină ține zece ani în loc de trei.
Ceea ce ți-ar fi de folos să faci, în ordinea aceasta, într-un weekend uscat:
- Scoți plantele bolnave și le duci departe de grădină.
- Aplici gunoiul de grajd sau compostul pe straturile libere.
- Semeni un îngrășământ verde sau acoperi solul cu mulci gros.
- Ștergi, ascuți și ungi uneltele, apoi le pui la adăpost.
- Golești furtunurile, butoaiele și sistemele de picurare.
- Notezi într-un caiet ce a mers și ce nu, cu plantele și cu locul lor.
Caietul acela salvează un sezon. În martie nu-ți mai amintești ce ai pus și unde, iar rotația culturilor se face pe hârtie, nu din memorie.
Mâine dimineață, înainte de cafea, ieși o dată în grădină și vezi care e stratul cel mai obosit. Începe cu el: scoate ce e uscat, pune o găleată de compost, acoperă cu frunze. Nu trebuie să faci totul într-o zi. Fiecare strat pregătit acum te scutește de o oră de muncă grea în aprilie și, mai ales, îți dă o grădină care pornește la primăvară cu pământul de partea ta.
