Un testament făcut în străinătate poate fi recunoscut în România, dar valabilitatea lui depinde de formă, de legea aplicabilă și de documentele prezentate. Nu există o regulă unică pentru toate situațiile. Pe AvocaturaOnline găsiți explicate pe înțeles subiecte de drept civil, iar mai jos aveți pașii practici.
De ce apar probleme
Fiecare țară are reguli proprii privind forma testamentului: cine îl poate scrie, câți martori sunt necesari, dacă e nevoie de notar. Un document valabil într-un stat poate ridica întrebări în altul, iar autoritățile pot cere dovezi suplimentare, mai ales când moștenitorii și bunurile sunt în țări diferite.
Situația e frecventă în cazul românilor care au trăit sau au lucrat afară și au lăsat bunuri în mai multe state. Un testament scris pe o foaie, fără semnături clare, poate fi respins oriunde, deci forma contează la fel de mult ca dorința celui care a testat.
Ce se analizează în general
- forma testamentului, adică dacă a fost respectată procedura din țara unde a fost întocmit;
- legea aplicabilă moștenirii, care poate fi cea a ultimei reședințe sau a cetățeniei;
- capacitatea celui care a testat în momentul redactării;
- existența unor părți din moștenire rezervate prin lege anumitor moștenitori;
- localizarea bunurilor, cu precădere a imobilelor.
Multe state favorizează validitatea testamentului, deci un document făcut în forme acceptate în țara lui de origine este adesea recunoscut. Totuși, fiecare caz se analizează separat, iar un specialist poate spune dacă documentul are nevoie de completări.
Documentele necesare
De obicei sunt necesare originalul sau o copie legalizată a testamentului, certificatul de deces și documentele care dovedesc rudenia cu persoana decedată. Actele întocmite în alt stat se prezintă cu apostilă sau supralegalizare, în funcție de țară, și cu traducere realizată de un traducător autorizat.
Discutați cu notarul sau cu avocatul despre cerințele concrete, pentru că ele diferă de la caz la caz. Despre colaborarea cu un avocat puteți citi și pe AvocaturaOnline. Pentru modul în care vă organizați actele, vedeți și ce documente îi dați avocatului și cum le organizați.
Pașii în România
Dezbaterea succesiunii se face de obicei la un notar, în a cărui rază se află ultimul domiciliu al defunctului sau bunurile. Notarul verifică testamentul, actele de stare civilă și legea aplicabilă. Dacă cineva contestă testamentul, cauza poate ajunge în instanță.
Termenele sunt importante: moștenitorii au un interval limitat pentru a accepta sau a renunța la moștenire, așa că nu amânați primul contact cu notarul. În Uniunea Europeană există și un certificat european de moștenitor, care ajută moștenitorii să-și dovedească drepturile în mai multe state. Notarul vă poate spune dacă vi se aplică.
Greșeli care întârzie procedura
- actele fără apostilă sau fără traducere autorizată;
- lipsa certificatului de deces sau a documentelor de rudenie;
- ignorarea bunurilor aflate în alt stat, care pot fi supuse altor reguli;
- presupunerea că testamentul se aplică la fel peste tot.
Cum vă pregătiți
Dacă locuiți afară și vreți să faceți un testament, cereți părerea unui specialist din ambele țări. Un testament bine gândit de la început ocolește multe litigii.
În toate cazurile, păstrați actele într-un dosar clar și informați o persoană de încredere unde se află. AvocaturaOnline recomandă un consult din timp, înainte de depunerea actelor, și oferă ghiduri despre moșteniri, contracte și colaborarea cu un avocat.

