Bejul are o reputație proastă. Și, ca să fiu sincer, și-a câștigat-o în destule case, acolo unde canapeaua și perdelele au exact nuanța pereților, o cafea cu lapte prea diluată, iar camera arată ca o sală de așteptare curată, dar fără suflet. Aceleași tonuri, puse altfel, dau însă unele dintre cele mai liniștite interioare pe care le-am văzut vreodată.
Ca să folosești tonuri neutre în decorul camerei fără să pară fade, pornești de la o nuanță de bază cu subtonul potrivit luminii din încăpere și o combini cu două-trei nuanțe apropiate, mai deschise sau mai închise. Restul îl fac textura materialelor, lumina caldă și câteva obiecte bine alese, cu accente de culoare puse cu măsură.
Sună simplu. În practică, diferența dintre o cameră neutră reușită și una ștearsă stă în niște detalii pe care puțini le observă conștient, dar pe care le simți imediat ce intri pe ușă.
Ce înseamnă, de fapt, o culoare neutră
O culoare neutră este o nuanță cu saturație foarte scăzută, care nu cere atenție și lasă restul camerei să vorbească. Albul, griul, bejul, crem-ul, taupe-ul, nisipul și negrul intră fără discuție aici. Mai nou, magazinele de vopsea vând și verdele salvie foarte stins sau albastrul prăfuit drept „neutre noi”, cu o doză evidentă de marketing.
Problema e că aproape nicio culoare de pe perete nu e perfect neutră. De obicei afli asta după ce ai zugrăvit.
Subtonul, detaliul care decide totul
Fiecare neutru are un subton, adică o tentă discretă spre cald sau spre rece. Un bej poate trage spre galben sau spre roz, uneori chiar spre verde. Griul poate fi albăstrui ori violaceu, iar când are o tentă maronie devine greige, amestecul de gri și bej care a dominat amenajările din ultimul deceniu.
Pe mostra de doi centimetri din magazin nu vezi nimic din toate astea. Pe un perete de patru metri, în lumina de dimineață, subtonul iese la suprafață ca un musafir care nu mai tace.
Țin minte un dormitor zugrăvit într-un gri ales din catalog pentru că părea „cel mai neutru”. Seara, camera arăta aproape liliachie. Proprietara a dat vina pe becuri și a schimbat două, degeaba. Griul avea pur și simplu un subton violet, pe care lumina caldă îl scotea la iveală.
Cel mai simplu test e și cel mai ieftin. Pui mostra lângă o foaie albă de imprimantă și te uiți la ea de la un metru. Prin comparație, subtonul apare imediat, iar ce părea „doar bej” se dovedește piersicat sau verzui.
Regula care te scapă de multe bătăi de cap e să nu amesteci subtonuri opuse în aceeași cameră. Un bej gălbui lângă un gri albăstrui produce senzația aceea vagă că ceva nu se leagă, chiar dacă nimeni nu poate spune ce anume.
Albul nu e niciodată doar alb
Pe multe mostre de vopsea găsești o valoare notată LRV, prescurtarea de la Light Reflectance Value, adică valoarea de reflexie a luminii. Ea arată ce procent din lumina care cade pe suprafață este reflectat înapoi, pe o scară care pleacă de la 0 pentru negrul absolut și ajunge la 100 pentru un alb teoretic perfect. Albii curați folosiți în locuințe trec de obicei de 80.
Cifra asta te ajută mai mult decât numele poetice de pe cutie. Un alb cu LRV foarte mare face o cameră întunecoasă să pară mai aerisită, dar într-un living cu ferestre mari spre sud poate deveni obositor, chiar orbitor la prânz. Acolo, un alb cu o picătură de gri sau de ocru e mult mai odihnitor pentru ochi.
Un truc vechi de decorator e să pui un alb pur pe tavan și unul ușor „murdărit” pe pereți. Diferența abia se vede, dar tavanul pare mai sus, iar pereții capătă profunzime.
De unde vine atracția noastră pentru alb și bej
Tonurile neutre au devenit o alegere de decor asumată abia în secolul trecut, când câțiva decoratori au început să le folosească intenționat, ca pe un fundal elegant. Până atunci, albul și bejul erau mai degrabă culoarea tencuielii nefinisate sau a varului, soluția ieftină și igienică.
Elsie de Wolfe, una dintre primele decoratoare de interior profesioniste din Statele Unite, a rămas în istoria designului cu o anecdotă celebră. Ajunsă în fața Partenonului din Atena, ar fi exclamat încântată că e bej, culoarea ei preferată. Glumă sau nu, de Wolfe a scos casele americane din întunericul victorian, cu tapetul greu și draperiile de catifea, și le-a deschis spre pereți luminoși.
La Londra, în jurul anului 1927, decoratoarea britanică Syrie Maugham a amenajat în casa ei din Chelsea faimoasa cameră complet albă. Pe atunci părea o provocare. Azi seamănă cu jumătate din pozele de pe Pinterest.
La noi, povestea are o rădăcină mai veche și mult mai modestă. Casele țărănești erau văruite în alb, iar gospodinele adăugau adesea în var puțină sineală, ca albul să pară mai proaspăt. Era, fără ca cineva să folosească termenul, un reglaj de subton, exact ce fac azi producătorii de vopsea în laborator.
Ce s-a schimbat în ultimii ani
După un deceniu în care griul rece a îmbrăcat pereții și canapelele din apartamentele noi, gustul s-a mutat vizibil spre neutrii calzi. Pantone Color Institute, divizia companiei americane Pantone care se ocupă de prognoza culorilor, a ales drept Culoarea anului 2025 nuanța Mocha Mousse (PANTONE 17-1230), un maro cald. Pentru 2026, institutul a desemnat PANTONE 11-4201 Cloud Dancer, un alb aerian. Potrivit Pantone, este prima dată când un alb primește titlul de la lansarea programului, în 1999.
Nu cred că trebuie să zugrăvești casa după trendurile anunțate în decembrie. Alegerea spune totuși ceva despre starea de spirit din jur. Oamenii caută liniște acasă, iar neutrii calzi, stratificați cu materiale naturale, par să ofere exact asta.
Cum alegi paleta neutră potrivită pentru camera ta
Paleta neutră potrivită se alege în funcție de lumina camerei și de elementele pe care nu le poți schimba ușor, cum ar fi parchetul, tâmplăria sau gresia. Culoarea preferată vine abia după aceea, și de multe ori se adaptează singură.
Pornește de la podea. Un parchet de stejar cu tentă mierie cere neutri calzi în jurul lui, iar o gresie gri-rece se înțelege mai bine cu albi curați și cu griuri fără tentă de galben. Dacă forțezi combinația inversă, camera va arăta mereu ca și cum ar fi fost amenajată în două etape, de doi oameni care nu s-au cunoscut.
Orientarea ferestrelor contează mai mult decât crezi
O cameră cu ferestre spre nord primește toată ziua o lumină difuză, ușor albăstruie. În ea, griurile reci devin triste și cenușii, așa că merg mai bine bejurile calde, crem-ul sau un alb cu tentă de unt.
Camerele spre sud au lumină caldă și multă, ceea ce îți dă libertate. Aici poți folosi un alb mai rece sau un greige fără să pară spital. Estul e luminos dimineața și se răcește spre seară, pe când vestul face invers, cu după-amiezi aurii care încălzesc orice nuanță, uneori prea mult.
Ca exemplu concret, același bej nisipiu arată elegant într-un living orientat spre vest și murdar într-un dormitor spre nord. Nu e vina bejului.
Proporțiile care țin camera în echilibru
Regula 60-30-10, folosită de zeci de ani în designul interior, funcționează surprinzător de bine și într-o paletă neutră. Aproximativ 60% din ce vezi în cameră ține de nuanța de bază, adică pereții și covorul mare. Cam 30% vine dintr-o nuanță secundară, de regulă puțin mai închisă, prezentă în mobilierul mare și în textile. Ultimele 10% sunt accentul, locul unde îți permiți contrast.
Într-o cameră neutră, accentul poate fi tot neutru, dar profund. Un negru mat la ramele tablourilor sau pielea coniac a unui fotoliu fac de multe ori mai mult decât o pernă turcoaz aruncată pe canapea.
Nu lua procentele ca pe o lege. Sunt mai degrabă o frână, care te oprește înainte să pui aceeași nuanță peste tot.
Testul cu mostra pe perete
Cumpără mostre, chiar dacă par o cheltuială inutilă. Vopsește două bucăți mari de carton, măcar cât o foaie A4, și lipește-le pe pereți diferiți. Uită-te la ele dimineața, apoi seara cu becurile aprinse, câteva zile la rând.
Ochiul se obișnuiește repede cu o culoare, așa că prima impresie contează. Dacă în a doua zi încă te deranjează ceva la o mostră, fie o tentă roz, fie o senzație de murdar, renunță la ea. Rareori se îmbunătățește pe perete.
De ce o cameră neutră trăiește prin texturi
O cameră neutră are nevoie de texturi pentru că, în lipsa contrastului de culoare, ochiul caută variație în suprafețe, în umbre și în felul în care materialele prind lumina. Fără ele, chiar și cea mai bine aleasă paletă arată plată, ca o fotografie supraexpusă.
Gândește-te la o canapea bej din stofă lucioasă, pusă lângă un perete bej vopsit lavabil. Tehnic, totul se potrivește. Practic, e plictiseala în stare pură.
Acum schimbă doar materialele. Canapeaua devine din bouclé, iar peretele primește o tencuială decorativă pe bază de var. Aceleași culori, altă cameră.
Lemn, in, lână și piatră
Lemnul e probabil cel mai generos partener al neutrilor. Stejarul deschis trage spre stilul scandinav, pe când nucul aduce căldură și un aer mai matur. Lemnul vopsit mat într-un ton închis rămâne varianta pentru camerele prea aerisite, cărora le lipsește greutatea.
Inul are o calitate pe care puțini o apreciază la început, se șifonează. Perdelele din in natural cad neregulat, cu cute moi, și filtrează lumina într-un fel aproape pictural. Dacă vrei totul perfect întins, inul te va enerva. Dacă accepți imperfecțiunea, camera capătă un aer relaxat pe care nu-l obții altfel.
Lâna, fie la covoare, fie la pleduri, aduce volum și senzația de căldură chiar înainte să o atingi. Piatra naturală, travertinul de exemplu, și finisajele minerale precum microcimentul vin cu un desen discret, care rupe uniformitatea fără să adauge o culoare nouă.
Fibrele vegetale și detaliile de metal
Fibrele vegetale precum iuta și ratanul își au locul firesc într-un decor neutru cald. Un coș împletit pentru pleduri sau o lustră din ratan fac legătura dintre mobilierul modern și ceva mai vechi, mai meșteșugăresc.
Ceramica lucrată manual, cu glazură neuniformă, aduce textură la scară mică. Metalul, puțin și bine plasat, schimbă mult. Alama periată încălzește paleta, iar oțelul negru o face mai grafică. Cromul lucios, în schimb, se simte rareori bine lângă neutrii calzi.
Lumina care face sau desface un decor neutru
Într-un decor neutru, lumina artificială decide dacă nuanțele arată calde și bogate sau cenușii și plate, pentru că nimic din cameră nu distrage atenția de la felul în care e redată culoarea. Două valori de pe ambalajul becului te ajută să alegi corect, temperatura de culoare și indicele de redare a culorilor.
Kelvinii de pe cutie
Temperatura de culoare se măsoară în kelvini, notați cu K, și îți spune dacă lumina e caldă sau rece. Becurile de 2700 K dau acea lumină gălbuie, de seară, care face bejurile să pară de miere și albii să pară cremoși. La 4000 K lumina devine neutră, bună pentru bucătărie sau birou, dar într-un dormitor cu pereți greige poate transforma camera într-o sală de consultații.
Pentru living și dormitor aș merge pe 2700 sau 3000 K. Diferența dintre ele e mică, dar se simte, iar 3000 K se potrivește mai bine cu neutrii reci, care altfel virează spre galben.
Indicele de redare a culorilor, cifra pe care nu o citește nimeni
Indicele de redare a culorilor, notat CRI (Color Rendering Index) sau Ra, arată cât de fidel reproduce o sursă de lumină culorile reale ale obiectelor. Lumina soarelui are valoarea maximă, 100. Regulamentul (UE) 2019/2020 al Comisiei Europene, care stabilește cerințele de proiectare ecologică pentru sursele de lumină, cere din 1 septembrie 2021 un CRI de cel puțin 80 pentru sursele de lumină vândute în Uniunea Europeană, cu excepții pentru iluminatul exterior și cel industrial.
Minimul legal e decent, dar pentru o cameră neutră aș căuta becuri cu CRI 90 sau mai mult. Cu un indice mic, nuanțele subtile se pierd, iar un taupe bogat arată ca un gri obosit. Becurile acestea costă de obicei doar puțin mai mult, iar efectul se vede din prima seară.
Straturi de lumină, nu o singură lustră
O singură sursă puternică pe tavan aplatizează orice cameră, dar pe una neutră o distruge de-a dreptul. Lumina de sus, fără umbre, șterge exact texturile care țin un decor neutru în viață.
Mult mai bine funcționează lumina în straturi. Lustra sau spoturile asigură iluminatul general, iar o lampă de podea lângă fotoliu și o veioză joasă creează insule de lumină caldă. Un variator de intensitate pe circuitul principal costă puțin și îți permite să faci din aceeași cameră un spațiu luminos ziua și unul intim seara.
Tonurile neutre în fiecare cameră a casei
Tonurile neutre se folosesc diferit în fiecare cameră, în funcție de ce faci acolo și de câtă lumină primește spațiul. Livingul suportă contraste mai mari decât dormitorul, iar camerele mici au nevoie de o strategie aparte.
Livingul, locul unde îți permiți contrast
În living poți construi paleta pe trei niveluri de intensitate. Pereții pot rămâne într-un alb cald sau un bej foarte deschis. Canapeaua coboară cu un ton, spre un gri-taupe sau un nisip profund, iar accentele merg mai departe, spre maro ciocolatiu, coniac sau negru mat.
Canapeaua e piesa care decide aproape tot. Una deschisă la culoare arată superb în poze și mai puțin superb după doi ani cu copii și o pisică. Dacă ai o casă plină de viață, un greige mediu sau un bej cu fir melanj iartă mult mai mult și rămâne tot neutru.
Dormitorul, unde neutrii devin mai moi
În dormitor, cheia e să cobori contrastul. Nuanțele de ovăz și de in crud, suprapuse în lenjerie și în perdele, creează senzația aceea de cameră de hotel bun în care vrei să mai rămâi zece minute.
Un perete din spatele patului vopsit cu câteva tonuri mai închis decât restul, un taupe sau un maro cu tentă de ciuperci, ancorează camera fără să o agite. Am văzut soluția asta în multe apartamente și de cele mai multe ori a schimbat felul în care camera părea proporționată.
Camerele mici din apartamentele de bloc
Pentru cine locuiește la bloc, spațiul e de obicei problema numărul unu. Potrivit Eurostat, oficiul de statistică al Uniunii Europene, 40,7% dintre români trăiau în 2024 în locuințe supraaglomerate, adică în locuințe cu mai puține camere decât ar avea nevoie gospodăria. Este cea mai mare pondere din Uniunea Europeană, unde media a fost de 16,9%. Pentru foarte mulți dintre noi, o cameră mică ce pare mai mare nu e un moft.
Neutrii deschiși ajută aici, dar nu în felul în care se crede de obicei. Mai mult decât albul orbitor, contează continuitatea. Dacă pereții și plintele, ba chiar și ușile, au aceeași nuanță, colțurile se estompează și ochiul nu se mai împiedică de linii. Tehnica are și un nume în designul interior, color drenching, adică acoperirea întregii camere cu o singură culoare.
Mobilierul contează la fel de mult. O comodă în același ton cu peretele aproape dispare, iar piesele pe picioare subțiri, prin care se vede podeaua, lasă camera să respire. Surprinzător poate, un neutru mai închis, un gri cald sau un taupe, face uneori o cameră mică să pară mai intimă și mai bine gândită decât un alb care evidențiază fiecare colț strâmb.
Bucătăria și baia
În bucătărie, neutrii au avantajul că nu te plictisesc repede, ceea ce contează când vorbim de mobilier pe care îl schimbi o dată la zece sau cincisprezece ani. Fronturile greige sau alb-cald și un blat din lemn sau din piatră cu desen discret fac mare parte din treabă. Pe raft ajung apoi câteva obiecte din ceramică.
Baia e locul ideal pentru neutrii minerali. Microcimentul sau o gresie mare, mată, în ton de nisip dau senzația de spa chiar și într-o baie de bloc de patru metri pătrați. Prosoapele și accesoriile în nuanțe apropiate completează restul.
Obiectele mici care dau personalitate unei camere neutre
Într-o cameră neutră, obiectele mici de decor aduc personalitatea, pentru că pe un fundal liniștit fiecare formă și fiecare material se văd mai clar decât într-un interior colorat. Tocmai de aceea contează ce alegi și, poate chiar mai mult, ce lași deoparte.
Măsuța de cafea e un exemplu bun. Pe ea se strâng, fără să vrei, telecomenzile, cheile, o cană uitată și trei reviste din anul trecut.
Dacă tot cauți un stylish tray for your coffee table, cum îi spun magazinele care vând în engleză, alege o tavă dintr-un material care adaugă textură, cum ar fi ceramica mată sau piatra cu margini neregulate. Tava adună haosul mărunt într-un singur loc și devine, fără efort, un mic podium pentru decor.
Pe tavă merg bine trei obiecte de înălțimi diferite. O lumânare groasă, un bol mic din ceramică și o carte cu coperta frumoasă, pusă orizontal. Numărul impar pare mai natural, iar diferența de înălțime dă ritm.
Ton pe ton, dar cu mici abateri
Obiectele de decor dintr-o cameră neutră pot rămâne în aceeași familie de culori cu pereții, cu condiția să difere prin material sau prin finisaj. Un vas alb lucios lângă unul mat, din ceramică nesmălțuită, sau un bol din lemn închis lângă o cutie din marmură crem. Ochiul citește diferențele acestea ca pe o conversație discretă.
MGMaison, un magazin online de decorațiuni moderne care livrează în mai multe țări din Uniunea Europeană, are o colecție dedicată tăvilor, bolurilor și cutiilor decorative, cu piese din ceramică și din piatră naturală, inclusiv marmură. Genul acesta de obiecte e util tocmai pentru că poate fi mutat de pe o suprafață pe alta, după anotimp sau după dispoziție.
Spațiul gol face parte din decor
Un raft plin până la refuz arată aglomerat indiferent de culori. Într-o paletă neutră, spațiul liber dintre obiecte are aceeași importanță ca obiectele în sine, fiindcă le lasă să fie văzute.
O regulă pe care o aplic și acasă e să scot ceva de fiecare dată când aduc un obiect nou. Nu ține de vreun minimalism dogmatic, e doar felul cel mai simplu prin care o cameră calmă rămâne calmă după primul an.
Greșelile care fac o cameră neutră să pară fadă
Cele mai multe camere neutre ratate au aceeași problemă, lipsa de contrast, fie între nuanțe, fie între materiale, fie între vechi și nou. Culorile în sine sunt rareori de vină.
Aceeași nuanță peste tot
Greșeala clasică arată așa. Cineva se îndrăgostește de un bej și îl pune pe pereți, apoi cumpără o canapea „exact în aceeași culoare” și, ca totul să fie asortat, perdele la fel. Rezultatul seamănă cu o fotografie alb-negru trecută printr-un filtru sepia.
Soluția nu e să schimbi bejul, ci să îl împarți în trepte. Păstrează familia de culoare și variază intensitatea, astfel încât între cea mai deschisă și cea mai închisă nuanță din cameră să existe o diferență clară, vizibilă de la ușă.
Totul nou, totul din același magazin
O cameră neutră mobilată integral dintr-o singură comandă are ceva de showroom. E curată și coerentă, dar ciudat de impersonală. Neutrii au nevoie de patină, de o piesă cu istorie care să spargă perfecțiunea.
Poate fi un scaun vechi recondiționat, o oglindă cu rama tocită sau lada de zestre din casa bunicilor. Uneori ajunge o ceramică cumpărată de la un târg de meșteșuguri. Asemenea obiecte despart o locuință de o pagină de catalog.
Frica de negru
Mulți oameni care aleg neutri evită complet negrul, de teamă că va „strica” liniștea. În realitate, câteva linii negre, cum ar fi rama unui tablou sau picioarele subțiri ale unei mese, dau camerei contur. Fără ele, totul pare ușor încețoșat, ca o imagine privită fără ochelari.
Nu e nevoie de mult. Câteva elemente negre sau maro foarte închis într-o cameră de 20 de metri pătrați sunt de obicei suficiente ca ochiul să aibă de ce să se agațe.
Cum aduci culoare peste o bază neutră fără să strici echilibrul
Culoarea se adaugă peste o bază neutră prin elemente ușor de schimbat, cum ar fi plantele, textilele și tablourile, și de preferat în nuanțe pământii sau stinse, care se înrudesc cu neutrii din jur. Pereții și mobila mare rămân calmi, iar variația vine din detalii.
Plantele sunt cea mai simplă soluție și cea mai greu de ratat. Verdele unui ficus sau al unei monstere arată bine lângă bej și lângă griurile calde. Pe lângă culoare, o plantă aduce și o formă organică, neregulată, care îmblânzește liniile drepte ale mobilierului.
Culorile care se înțeleg cu neutrii
Nuanțele pământii au o afinitate naturală cu bejul și cu taupe-ul. Teracota, rugina, ocrul, verdele de măslină sau albastrul prăfuit par să fi crescut din aceeași paletă, tocmai pentru că au și ele o componentă de gri sau de maro.
Culorile foarte saturate, un roșu aprins sau un turcoaz electric, pot funcționa și ele, dar cer mai multă îndrăzneală și o doză mică. O singură pernă, un singur tablou. Dacă pui trei obiecte de culori vii în colțuri diferite, camera neutră se transformă într-un fundal pentru o expoziție pe care nimeni n-a curatoriat-o.
Decorul care se schimbă odată cu anotimpurile
Marele avantaj al unei baze neutre e că îți permite să schimbi atmosfera fără pensulă. Toamna aduci pleduri din lână în ton de scorțișoară și câteva crengi uscate într-un vas înalt. Vara treci pe in alb și pui un bol cu lămâi pe masă.
Camera rămâne aceeași, dar pare de fiecare dată puțin altfel. Asta îmi place cel mai mult la neutrii bine folosiți. Nu devin niciodată un decor încheiat, rămân un fundal peste care se așază, încet, viața pe care o duci acolo.
Întrebări frecvente despre tonurile neutre în decor
Care e diferența dintre greige și taupe?
Greige-ul este un amestec de gri și bej, de obicei deschis și echilibrat, care nu trage vizibil nici spre cald, nici spre rece. Taupe-ul e mai închis și mai bogat, un gri-maroniu care poate avea o tentă ușor violacee sau rozalie. Pe pereți, greige-ul merge bine ca nuanță de bază, iar taupe-ul se potrivește mai bine ca nuanță secundară sau pe un perete accent.
Ce culoare de tavan se potrivește cu pereții bej sau greige?
Varianta cea mai sigură e un alb curat, ușor cald, cu o valoare LRV mare, care face tavanul să pară mai înalt. Dacă vrei un efect mai învăluitor, poți vopsi tavanul în nuanța pereților, diluată cu alb. Limita dintre perete și tavan se estompează, iar camera pare mai unitară.
Se murdăresc mai repede pereții în nuanțe deschise?
Urmele se văd mai ușor pe un alb pur decât pe un greige mediu sau pe un bej nisipiu. În hol sau în bucătărie contează însă mai mult calitatea vopselei decât nuanța. O vopsea lavabilă care rezistă la spălări repetate îți permite să ștergi petele fără să rămână urme lucioase.
Merge un decor neutru cu mobilierul din PAL cu imitație de lemn?
Merge, cu condiția ca subtonul decorului de lemn să se potrivească paletei. Un PAL cu imitație de stejar gălbui cere neutri calzi, pe când unul cu tentă gri se înțelege mai bine cu albi curați și cu griuri reci. Textilele din materiale naturale compensează lipsa de textură a suprafețelor laminate.
Ce culoare aleg pentru uși și tocuri într-o casă cu tonuri neutre?
Pentru un aspect unitar, ușile și tocurile pot avea aceeași nuanță ca pereții sau una cu o treaptă mai închisă. Ușile albe rămân o alegere bună atunci când și plintele sunt albe, pentru că liniile rămân coerente de la o cameră la alta.
Sunt tonurile neutre potrivite pentru camera copiilor?
Ca bază, da. Pereții și mobila în nuanțe neutre rezistă mai mulți ani, iar culoarea vine din jucării și din textile, care se schimbă odată cu vârsta copilului. Așa nu mai e nevoie să zugrăvești la fiecare etapă.
Pot folosi tapet într-o cameră cu tonuri neutre?
Da, iar tapetul e una dintre cele mai simple căi de a aduce textură fără culoare. Tapetele cu aspect de in sau de rafie adaugă profunzime unui perete bej ori greige. Pentru un rezultat liniștit, e mai bine ca modelul să fie mic sau aproape invizibil de la distanță.
