Cum calculezi costul real al unui produs alimentar

Mulți producători alimentari mici își stabilesc prețurile uitându-se la raft: dacă un borcan asemănător costă o anumită sumă, își pun și ei un preț în apropiere și speră să iasă pe profit. Metoda pare practică, dar are un defect serios: concurența poate avea un alt volum, alți furnizori sau alte cheltuieli, iar ce este rentabil pentru ei poate fi o pierdere zilnică pentru tine.

Prețul unui produs alimentar se construiește de jos în sus, pornind de la costul real al fiecărei unități. Calculul nu este complicat, dar cere răbdare și onestitate față de propriile cifre. Iată ce intră în el, în ce ordine și unde greșesc cel mai des antreprenorii la început.

Costurile directe, de la ingrediente la livrare

Materia primă și randamentul

Primul pas este costul ingredientelor, dar nu cel de pe factură, ci cel care rămâne după ce ai ținut cont de pierderi. La curățare, tăiere, coacere sau uscare, o parte din materia primă dispare. Dacă dintr-un lot de 100 kg de ingrediente obții 80 kg de produs finit, randamentul este de 80%, iar costul fiecărui kilogram vândut se calculează la 80 kg, nu la 100.

Include aici și cantitățile mici, adesea uitate: condimentele, uleiul de lucru, apa tehnologică, ingredientele folosite la probe sau la corectarea rețetei. Dacă lotul se strică sau nu iese bine, costul lui trebuie recuperat din loturile reușite, deci merită să-ți faci o rezervă realistă pentru rebuturi. Atenție și la sezon: prețul fructelor, legumelor sau al laptelui variază pe parcursul anului, așa că folosește un cost mediu, nu pe cel din perioada cea mai ieftină.

Ambalaj, etichetă și transport

Ambalajul se vede în preț mai mult decât crede oricine care începe. Borcanul sau punga, capacul, eticheta, cutia de transport, banda adezivă și chiar hârtia de protecție se adună rapid. La ele se adaugă livrarea către clienți sau către depozitul unui partener, un cost pe care mulți începători îl lasă pe dinafară și îl descoperă abia la prima factură de transport.

• Costul ambalajului primar, cel care vine în contact direct cu produsul.
• Eticheta și tipărirea ei, inclusiv corecturile dacă schimbi o informație.
• Ambalajul secundar, adică cutiile și paletele pentru transport.
• Combustibilul, curierul sau alt serviciu de livrare, repartizat pe unitate.

Manopera și costurile fixe

Cea mai frecventă greșeală este să nu-ți socotești propria muncă. Chiar dacă ești singurul angajat, timpul tău are valoare, iar dacă prețul nu o acoperă, afacerea nu se va susține pe termen lung. Calculează cât durează producția unui lot, de la pregătire până la curățenie, și pune în calcul o plată corectă pentru acest timp.

La costurile fixe intră chiria sau amortizarea spațiului, energia, apa, gazul, întreținerea echipamentelor, asigurările, contabilitatea și taxele. Se împart pe numărul de unități produse într-o lună obișnuită, nu în cea mai bună lună. Dacă pornești abia acum și te întrebi ce presupune deschiderea unui mic atelier de produse alimentare, notează aceste cheltuieli încă din faza de plan, nu după primele luni de producție.

Un calcul pas cu pas

1. Adună costul tuturor ingredientelor dintr-un lot și împarte-l la numărul de unități realmente obținute și vandabile.
2. Adaugă ambalajul și eticheta pentru o unitate.
3. Adaugă manopera pentru o unitate, calculată din timpul real al lotului.
4. Adaugă partea de costuri fixe care îi revine unei unități.
5. Adaugă o rezervă pentru pierderi, retururi și reduceri.
6. Rezultatul este costul total al unității; abia peste el pui marja dorită.

Marja și canalele de vânzare

Cifrele de mai sus le poți ține într-un tabel simplu, cu o coloană pentru fiecare tip de cost și o linie pentru fiecare produs. Merită să faci acest exercițiu pentru toată gama, nu doar pentru produsul vedetă, pentru că unele articole par populare, dar acoperă abia costurile.

Dacă vinzi direct, la târg sau online, prețul pe care îl pui este prețul final. Dacă vinzi prin magazine, distribuitori sau restaurante, fiecare își adaugă propriul adaos, iar prețul de pe raft poate fi mult mai mare decât cel la care ai predat marfa. Un preț care funcționează în vânzarea directă poate deveni nesustenabil prin distribuitor, de aceea merită să calculezi de la început un preț pentru fiecare canal.

La fel de important este să ții cont de promoții și de perioadele de plată. Un partener care plătește la treizeci sau șaizeci de zile îți blochează bani de care ai nevoie pentru materia primă următoare, iar acest cost trebuie recuperat tot din preț.

Întrebări frecvente

Pot să mă aliniez la prețul concurenței?

Poți să-l iei ca reper, dar nu ca regulă. Dacă costul tău este mai mare, ai nevoie de un argument pentru care clientul să plătească în plus: ingrediente mai bune, rețetă proprie, ambalaj mai atent sau o poveste credibilă. Dacă nu ai niciunul, nu vei rezista pe termen lung prin preț.

Cât de des recalculez costurile?

Cel puțin de două ori pe an și de fiecare dată când se schimbă semnificativ un furnizor, un ingredient sau o cheltuială mare. Pentru o imagine de ansamblu asupra planificării unei afaceri noi, poți citi și tot ce trebuie să știi despre lansarea unei companii noi.

Cifrele care te țin treaz

Un calcul bine făcut nu garantează succesul, dar elimină cea mai neplăcută surpriză: aceea că vinzi mult și câștigi puțin. Ține un tabel simplu, actualizează-l cu atenție și nu ezita să ceri sprijinul unui contabil atunci când ai dubii despre taxe sau despre încadrarea cheltuielilor. Cu cifrele clare în față, discuțiile cu clienții, cu distribuitorii și cu banca devin mai calme, iar deciziile tale se bazează pe date, nu pe intuiție.

Foto: Pixabay / Pexels