Sindromul de tunel carpian apare atunci când nervul median, care trece prin încheietura mâinii, este comprimat în canalul îngust format de oasele carpului și de un ligament transversal. Semnul tipic este amorțeala sau furnicătura în degetul mare, arătător și mijlociu, adesea mai puternică noaptea. Munca la birou nu este singura cauză, dar poziția încheieturii în timpul lucrului la calculator poate agrava simptomele.
Ce este sindromul de tunel carpian?
Sindromul de tunel carpian este o neuropatie de compresie a nervului median la nivelul încheieturii mâinii. Prin același canal trec și tendoanele care flexează degetele. Orice factor care micșorează spațiul disponibil, precum inflamația tendoanelor, retenția de lichide sau o poziție menținută mult timp cu încheietura îndoită, crește presiunea asupra nervului.
Care sunt semnele sindromului de tunel carpian?
Semnele sindromului de tunel carpian sunt amorțeala, furnicăturile și uneori durerea în primele trei degete și în jumătatea dinspre police a inelarului. Degetul mic nu este, de regulă, afectat, pentru că primește inervație de la alt nerv.
- trezirea noaptea cu mâna amorțită, care își revine după scuturare;
- furnicături la ținerea telefonului, a volanului sau a unei cărți;
- scăparea obiectelor din mână și dificultate la nasturi sau la prinderea obiectelor mici;
- în formele avansate, slăbirea mușchilor de la baza degetului mare.
Munca la calculator provoacă tunel carpian?
Munca la calculator nu este considerată o cauză sigură a sindromului de tunel carpian, însă poziția greșită a încheieturii poate întreține și accentua simptomele la persoanele predispuse. Legătura este mai clară în activitățile care combină forța de prindere, mișcările repetitive și vibrațiile, precum lucrul cu unelte pneumatice.
| Factor | Exemple |
|---|---|
| Mișcări repetitive cu forță | linii de ambalare, tăiere, lucru cu unelte de mână |
| Vibrații | polizoare, ciocane rotopercutoare |
| Afecțiuni asociate | diabet, hipotiroidism, poliartrită reumatoidă |
| Modificări hormonale | sarcina, menopauza |
| Poziții prelungite | încheietura îndoită pe marginea biroului sau pe mouse |
Afecțiunea este mai frecventă la femei și după vârsta de 40 de ani.
Cum se reglează postul de lucru pentru încheieturi?
Postul de lucru protejează încheieturile atunci când acestea rămân drepte, în prelungirea antebrațului, fără să fie îndoite în sus sau lateral. Reglajele care contează cel mai mult:
- Înălțimea scaunului și a biroului: coatele stau aproape de corp, la un unghi de aproximativ 90–110 grade, iar tastatura este la nivelul lor sau puțin mai jos.
- Tastatura: picioarele din spate ale tastaturii ridică încheietura în sus; la multe persoane este mai confortabilă tastatura așezată plat.
- Mouse-ul: se ține aproape de tastatură, pentru ca brațul să nu stea întins lateral, și se mișcă din cot, nu doar din încheietură.
- Sprijinul: marginea dură a biroului nu trebuie să apese pe încheietură; în pauzele de tastare, palmele se pot sprijini pe un suport moale.
Aceleași reguli de aliniere se aplică întregului corp, după cum arată articolul despre postura de la birou și sănătatea coloanei, iar un scaun de birou ergonomic reglabil pe înălțime face mai ușoară poziționarea corectă a brațelor.
Ajută pauzele și exercițiile de întindere?
Pauzele scurte reduc timpul petrecut în aceeași poziție și ajută la diminuarea disconfortului, chiar dacă nu tratează compresia deja instalată. Câteva zeci de secunde la fiecare 30–60 de minute, cu mâinile relaxate și scuturate ușor, sunt mai utile decât o pauză lungă la sfârșitul zilei. Beneficiile ritmului de lucru cu întreruperi dese sunt descrise și în articolul despre pauzele scurte și dese la locul de muncă. Exercițiile de alunecare a nervului și a tendoanelor se învață de la un kinetoterapeut, nu din imagini, pentru că executate greșit pot irita nervul.
Când este nevoie de consult medical?
Consultul medical este necesar când amorțeala persistă câteva săptămâni, trezește frecvent din somn sau este însoțită de slăbiciune în mână. Diagnosticul se pune prin examen clinic și, la nevoie, prin investigații ale conducerii nervoase. Tratamentul se stabilește individual de medic și poate include atele purtate noaptea, care țin încheietura dreaptă, kinetoterapie, infiltrații sau, în formele severe, o intervenție chirurgicală de eliberare a nervului. Pierderea forței și atrofia mușchilor de la baza degetului mare nu se amână, pentru că leziunea nervului poate deveni greu reversibilă.
